Sailing

Am absolvit ciclul liceal de studii preuniversitare la Colegiul Național I.L. Caragiale în vara anului 2012 și trebuie să recunosc că după promovarea Examenului Național de Bacalaureat nu eram foarte hotărâtă în legătură cu direcția pe care aveam să o urmez. Fusesem admisă la Facultatea de Medicină Veterinară din București precum și la alte două facultăți din cadrul universității Goethe (Frankfurt/Main, Germania). Deși îmi doream foarte mult, timpul se scursese deja în defavoarea mea astfel încât nu a fost posibil să mă înscriu la concursul de admitere organizat de Facultatea de Medicină în anul respectiv.. Așa că în cele din urmă m-am hotărât să urmez specializarea “Științe ale biologiei” din cadrul Facultății de Biologie din Frankfurt. Lucrurile mergeau chiar foarte bine din punct de vedere academic dar și al acomodării în țara gazdă doar că nu prea eram mulțumită de alegerea facută. După o bătălie interioară pe care am purtat-o în suflet timp de luni de zile mi-am rezolvat situația școlară și m-am înscris la Facultatea de Medicină în București. Medicina este cu siguranță o facultate solicitantă care sperie studenții în primii ani, în special din cauza volumului mare de informații pe care trebuie să și le însușească. Apoi, se adaugă programul încărcat cu cerințe destul de stricte în legătură cu prezența la cursuri și laboratoare, în special în anii preclinici. Suntem însă ființe umane adaptabile iar cu pasiune și perseverență (și de ce nu, cu un pic de talent) putem face (aproape) orice ne dorim. Imediat ce am început studiile, am ştiut că o să fac chirurgie după ce voi sustine examenul de licență (în vara anului 2019). În toti acești ani de facultate am petrecut mult timp prin sălile de operație și am urmărit cu mare atenție și interes ce operau medicii chirurgi: de la varice și colecist până la operații pe cord deschis, am văzut cam tot ce am putut și am acceptat orice invitație în sala de operații. Prima oară am avut acces în sală ca ajutor când eram prin anul trei de facultate. M-a impresionat enorm de mult cazul (rezecția unor metastze hepatice multiple) și felul în care a decurs operația.. și atunci am ştiut că aceasta este meseria pe care vreau să o fac: Chirurgie Generală. Din acel moment, ori de câte ori am ocazia să intru în sală, las baltă totul și merg la spital. Îmi place, mă fascinează și mă stimuleaza să dau tot ce-i mai bun din mine pentru a obține rezultatele dorite. Și nu credeam că pot iubi și altceva în afară de chirurgie până în momentul în care în anumite circumstanțe am făcut cunoștință cu marea.. altfel – marea văzută de pe barcă. Ce au în comun totuși cele două mari iubiri ale mele? O vorbă înțeleaptă spune că viața începe acolo unde se termină zona ta de confort: principiu valabil atât pentru chirurgie cât și pentru sailing. Îmi place yahtingul pentru că te învață că e mai bine-n echipă decât pe cont propriu. Și.. Ca să vezi, coincidență sau nu, fix așa-i și-n chirurgie. Îmi place că în același timp în care te acaparează total, te și eliberează de stres și de problemele personale. Atât pe barcă cât și în sală toate acestea devin noțiuni abstracte. Să nu uităm nici de faptul că ambele branșe îți conferă toată libertatea pe care ești dispus s-o înduri și că fiecare are propriul ei univers cu un limbaj dificil, de o complexitate crescută.. cu toate acestea ambele te disciplinesză, te învață despre lucrul în echipă și îți permit să faci cu adevărat performanță.. și deși ambele sunt domenii competitive ele îți permit să evoluezi în ritmul tău. Tot ce îți trebuie este determinare și perseverență. Cea mai complexă intervenție chirurgicală la care am asistat a avut o durată de aproximativ cinci ore. Cinci ore ești concentrat asupra operației, orice altceva este irelevant pentru tine în acele momente iar la final nu te simți dărâmat, simți un grad de epuizare care vine însoțit de un sentiment de liniște și împlinire. Cam același sentiment îl ai și la finalul unei regatte într-o zi toridă de.. toamnă: în timpul cursei nu mai conteaza nimic altceva decât ca echipa să funcționeze optim pentru a obține rezultate satisfăcătoare. Ești ars de soare, plin de vânătai în genunchi de la atâtea volte dar ajungi înapoi la țărm cu bateriile încărcate de energii pozitive. Totul necesită zile întregi de pregătire, cursuri de specialitate şi, bineînţeles, efort susținut. Afirmația este valabilă atât pentru sailing cât și pentru chirurgie. Mă confrunt acum cu o nouă provocare și anume, să găsesc un echilibru între cele două mari iubiri ale mele. Nu este de fiecare dată ușor: medicina cere mult timp din timpul de care oricum de abia dispui. Și asta nu se întâmplă pentru că nu ești tu personal pregatit să i-l acorzi.. se întâmplă pentru că oricat timp i-ai acorda tu, ea mereu îți va cere mai mult și mai mult și mai mult pentru a putea face performanță. Pe de altă parte, pasiunea pentru mare, pentru a fi în cursă cu valurile şi vântul.. te cheamă și ea. Ce faci, cum echilibrezi balanța? Sacrifici din timpul pe care l-ai putea petrece la spital? Sacrifici din timpul pe care l-ai putea petrece legănat de valuri? Nu. Nu chiar. Eu sacrific resursele și timpul în care aș putea face orice altceva în afară de sailing și chirurgie. Nu este o matematică precisă. Câteodată deși ți-ai calculat bine planul trebuie sa renunti la un weekend de sailing pentru a merge la spital. Alte dăți poți să îți permiți să te deconectezi puțin de la viața de spital pentru o escapadă la mare. Când merg în sală nu mă mai interesează absolut nimic în afară de tot ceea ce presupune actul operator. Mă ține în priză, câteodata îmi taie răsuflarea, mă captivează și îmi creează un sentiment de împlinire pe care nu îl pot descrie. Ca să nu mai spun că de fiecare dată văd și învăț ceva nou. Invariabil. Iar acest lucru îți induce și el un sentiment de satisfacție. Atunci când stau la timonă și tai valurile cu barca înclinată în unghi de 45 de grade cu “toate pânzele sus”, când caut să prind vântul potrivit și barca se smuceste în voltă.. mă detașez complet, mă relaxez și îmi incarc bateriile pentru perioadele în care sunt prinsă cu treburile de la spital.. iar la spital și la examene dau tot ce-i mai bun din mine pentru că la final mă așteaptă un premiu.. barca legată la cheu care de abia așteaptă să o dezleg..

IMG_6437

%d blogeri au apreciat: