Nu sunt expertă în yachting și sunt conștientă de faptul că mai am o grămadă de mile marine de acumulat sub chilă și tot atât de multă teorie de învățat despre navigație și marinărie până să fiu capabilă să concurez la Volvo Ocean Race. Anul trecut m-a mâncat în.. regiunea palmară și imediat după absolvirea cursului de navigație cu vele m-am înfipt ca ursu’ la miere la finalul sezonului compețional de yachting offshore într-un echipaj SetSail Yachting Teams care concura chiar pe Santa Monica (Oceanis 38). Fiind proaspăt ieșită din bărcile școlii cum s-ar zice, am ajuns în mijlocul unui haos dirijat de Racing Rules of Sailing. Prima regatta la care m-am înscris a fost chiar etapa I a Campionatului Național de Yachting și dacă atmosferă în marină era super relaxată.. pe mare lucrurile au stat cu totul altfel. Primele tensiuni au apărut odată cu pregătirea de start: se urlă, bărcile zboară pe val milimetric una pe lângă cealaltă, echipajul încearcă să se coordoneze cât mai bine pentru a nu fura startul. Se număra minutele și apoi secundele, se mai pregătește câte o voltă și începe cursa. Racerele se îndepărtează rapid de nava de start și ceva mai în urmă rămân cruiserele care se straduie să abordeze diverse strategii încearcând să scoată un timp cât mai bun la finish. Fiecare membru al echipajului are un rol bine stabilit (timonier, bowman, pitman, trimmer, etc.) și trebuie să se coordoneze cu toți ceilalți coechipieri pentru a putea executa manevra cât mai sincronizat și cât mai corect posibil. A greși este omenește însă în timpul cursei orice năzbâtie comisă într-un moment nefavorabil înseamnă timp pierdut – implicit – un timp mai prost înregistrat la linia de sosire.

Sezonul competițional de yachting offshore 2018 m-a surprins la SetSail Black Sea International Regatta alături de Santa Monica. Echipajele înscrise în competiție au avut parte de o regatta organizată impecabil, de o atmosferă călduroasă și primitoare în marina Limanu, de un party pe cinste și.. nu în ultimul rând.. de opt curse dificile și de o vreme schimbătoare și neprietenoasă care a pus la serioasă încercare răbdarea concurenților. Mama Natură a scos din arsenal vânt schimbător, valuri, „calm-plat”, ploaie rece și un soare arzător. Competiția a fost așadar plină de suspans, clasamentele provizorii suferind modificari destul de surprinzătoare în urma fiecărei curse, rezultatele finale fiind dificil – dacă nu – (aproape) imposibil de anticipat. În timpul regattei au existat momente relaxate și tensionate, țipete și râsete.. dar așa se întâmplă atunci când te afli într-o competiție. Clipele când speri să prinzi o rafală sunt cele mai îngrozitoare iar atunci când barca se bandează și îți dă satisfacție mergând cu viteză parcă îți revine inima la locul ei. Pe stație mai auzi din când în când ce se mai întâmplă cu bărcile din jurul tău: cine abandonează, cine are dificultăți tehnice, cine a trecut de finish. Te mai plouă puțin, mai înjuri printre dinți, mai speri să vină o rafală și tot așa. În timpul cursei cine greșește plătește și fiecare secundă întârziată te poate doborî în clasament. La finalul celor trei zile de competiție Santa Monica a urcat pe podium obținând argintul la clasa ORC-B. Mai valoroasă decât medalia sau rezultatul obținut este însă (pentru mine cel puțin) experiența în sine care se traduce prin ore întregi de stat la timonă, tras de școte și parâme, volte și ampanări, reglarea milimetrică și sistematică a velelor.. Pe scurt – o simfonie de manevre sincronizate care determină barca să se miște favorabil către linia de sosire. Sezonul competițional de yachting offshore abia a început și continuă cu International Sailing Regatta Poseidon-Balchik care se va desfășura în și între marinele din Balchik și Eforie Nord în perioada 14 – 17 iunie (asta ca să știți unde mă găsiți).