Este duminică după-amiază și la această oră mă bucur de ultimile raze timide de soare la malul mării (nu vă bucurați însă prea tare pentru că nu scăpați atât de ușor de poze de la mare..I’ll be back soon.. very soon).

În ultima săptămână am fost mai mult sailor decât chirurg în devenire dar nu regret nimic pentru că m-am bucurat de o mult așteptată și binemeritată pauză. Așadar.. mi-am mutat domiciliul oficial la Marea Neagra în ultima vreme. Dar ce @&€¥ am făcut o săptămână la mare tocmai acum când litoralul românesc arată post-apocaliptic iar afară este un frig care-ți mută efectiv dinții din alveolele dentare (la București este vara.. aici.. momentan nu)? Hai că vă zic eu deși cred că este cam evident că nu am fost la vânătoare de scoici și meduze.

De la Paște încoace ies cu barca pe Marea Neagră. Primele zile am ieșit cu draga mea Esperanța care de fiecare dată mă supune unor încercări grele în ciuda faptului că eu o iubesc foarte mult. Alături de ea îmi doream să ajung la Balchik în Bulgaria dar ce să vezi.. s-a dezlănțuit natura: vant de 25 kts la rafală, valuri la limita decenței, frig, semne vizibile de îmbunare a Mamei Natura: z e r o. Cam așa a fost cu Esperanța a mea: frig, vânt, val și un rău crunt de mare. Probabil cel mai oribil rău de mare care m-a pus la încercare vreodată și asta pentru că a revenit la fiecare ieșire. Cu toate acestea, nu m-am lăsat descurajată.. timonierul rezistă.. și s-a și lăsat complet de fumat cu această ocazie. Asta ca să nu mai adaug faptul că toate ieșirile astea au avut un farmec aparte chiar dacă nu au fost cele mai bune condiții pentru o sesiune de cruising de voie.

După ultima acostare a (E)speranței s-a instalat o ceață cum rar mi-a fost dat să văd. S-a așternut treptat începând de marți dimineață și a înghițit pe rând: Farul Genovez din Mangalia, epava Evanghelia de la Costinești precum și Marina Eforie. Marina Eforie era complet sub asediul ceții astfel încât abia se mai distingeau catargele.. Păi cum să mai pleci cu barca de acolo când mai bine stai cuminte în marină precum marinarii deștepți și bei un rom ceai.

Ceața asta a fost atât de încăpățânată încât a insistat să-și pună amprenta inclusiv asupra antrenamentului comun SetSail Yachting Teams din acest weekend. Cu chiu cu vai ne-a lăsat să ieșim sâmbătă din marină. Toate cele cinci ambarcațiuni (Santa Maria, Santa Monica, Santa Clara, Esperanța și Cloud) au ieșit pe mare să-și facă încălzirea pentru sezonul de regatte 2018. Pentru echipajul meu – White Sharks – de pe velierul Santa Monica (Oceanis 38), primul antrenament a decurs nesperat de bine și a fost foarte productiv: randa a urcat pe catarg conform așteptărilor, focul a fost ajustat cu mare dexteritate, gennakerul nostru roz a defilat și el pe catarg iar timonierii au rămas negreșit pe poziții. S-au făcut câteva zeci de volte și tot atâtea ampanări iar Santa Monica s-a întors mândră în marină la final de zi având la bordul său echipajul epuizat dar mulțumit de rezultate.

„Duminică” a însemnat ceață deasă și un port închis așa că unele echipaje au decis să iasă pe șenal până la gura portului în timp ce altele au șurubărit pe la bărci. Nu pot spune că sunt dezamăgită.. totul face parte din lumea complexă a sailingului. Mi-ar fi plăcut însă să ne putem bucura de un alt antrenament intens.

PS: la antrenament nu am avut rău de mare. Încep să cred că am rău de mare doar atunci când ies cu Esperanța.

PS2: Sunt și încântată dar și speriată în același timp de prima regattă (până la Varna și înapoi – fără pauză). Abia aștept.

PS3: Echipajul meu are pagină de Facebook: White Sharks Sailing Team – Santa Monica. În curând vom avea și o pagină web cu poze, filmulețe și multe alte informații.

PS3: Vreau să ies pe mare cât mai repede posibil!