Noapte neagră, noapte furtunoasă
nu iartă corabia care vrea să se întoarcă acasă
ce navigă neostenită pe marea zburdalnică
înfruntând cu vitejie vremea năvalnică.

Valurile îmbufnate se sparg violent de stâncile de la mal
amenințând bătranul far val după val
de forțele necruțătoare ale naturii asaltat
și de ape dușmănoase spulberat
în oceanul tulburat al timpului ancorat rămâne
încătușat de stânci bătrâne
nu-i e teamă de noaptea întunecoasă
nici de marea nevricioasă.

Farul de lumina veșnic veghează
al navei curs îl supraveghează
corabia să nu se rătăcească
de stânci să nu se lovească
în siguranță în port să sosească
când noaptea se varsă periculos în mare
și mândra umbră a lunii apare.