În lipsa unui far tu ai căutat în zadar țărmul,

Vântul a fost și el nedrept, ți-a spintecat fără milă catargul.

Valurile te-au izbit de stânci și nu mai poți ajunge niciodată în portul

În care veșnic îți va rămâne ancorat destinul.

Ce vei face acum, epavă tristă,

În largul mării eșuată,

aflată în plină suferință?

Fară port de destinație,

Departe de orice urmă de civilizație,

Cu o cârmă ruptă.. nestăpânită,

Compasul amorțit și o timonă ce nu se mai învârte, pe veci nenorocită?

Epavă răpusă de vânt,

Pe catargul tau frânt,

Porți încă frumosul tău veșmânt.

Părăsita-n trup putred, ruginit, tu iei cu tine vise

Sub înfricoșătoare valuri de speranțe compromise.