O, tu, corabie încărcată de vise,
te-ai aventurat grăbită pe un ocean de fericire
lăsând în urmă la țărm arzătoare dorințe.
Ai plecat fără să te mai gândești
sedusă de șoaptele vântului,
de valuri legănată și de soare mângâiată.

O, tu, corabie plină de speranțe,
la plecarea ta pe mare,
ispitită de valurile line,
de divine răsărituri și de mitice apusuri,
ai uitat in graba ta,
chiar ancora s-o iei cu tine!

Ce o să se aleagă acum de tine,
draga mea corabie,
de visele și de dorințele tale?
Fără ancoră ești condamnată
sa cauți fericirea,
rătăcind pe ape
o viață întreagă.

În lipsa unei ancore,
ale sufletului pofte
rămân pe veci cu tine.. pierdute-n orizont.
Cătuarea ta pe ape se va pierde-n eternitate,
căci în lipsa bătrânei ancore nimeni nu te poate opri.

Buzăianu Cristina, 2 ianuarie 2018