V-am mai relatat într-o postare anterioară despre expediția nautică eșuată cu destinația Balchik.. și v-am povestit și cât de greu mi-a fost să îi explic cuiva care suferea de frică cronic-acutizată de mare și care nu știa nimic despre bărci, navigație și meteo că este practic imposibil să te surprindă uraganul Irma între Mangalia și Balchik și că barca nu se scufundă decât dacă esti cel putin tembel și dai cu ea fără milă de stânci.. sau dacă ești mai ghinionist de fel, chiar de minele rătăcite prin mare..

Sunt rea (Miha, iartă-mă!) și mi se pare haios acum dar tind să mai uit din când în când faptul că eu posed deja un bagaj de cunostințe precum și două module de teorie parcurse în cadrul școlii nautice SetSail (motorboating & sailing).

Chiar și așa, aș fi ipocrită să nu recunosc faptul că „efectul de turmă” și-a pus amprenta inclusiv asupra mea și că și eu i-am întrebat (cred) cel puțin o dată pe Ovidiu Drugan și pe Florin Olteanu (ambii instructori la SetSail Nauticschool), care sunt factorii care pot determina răsturnarea sau scufundarea unei bărci. Cu alte cuvinte: voiam să știu ce să nu fac ca nu cumva să răstorn barca. Exagerez un pic but you get the point.

Privind în urmă, nedumeririle pe care le aveam în acele momente de aspirant la statutul de „boboc navigator” îmi provoacă râsul astăzi. Ca să vă imaginați ce era în capul meu: „Pai dacă se bandează prea mult barca asta și ne scufundăm?” Haios, nu-i asa?

La școală am învățat că este normal să ai neclarități sau temeri și că „marinăritul” ăsta vine la pachet cu o groază de noțiuni noi pe care trebuie cu calm și răbdare să ți le însușești. Câteodata mi s-a părut mai ușor să invăț încă o dată Neuroanatomia decât COLREG-ul, de exemplu.

Însă: treptat, constant și numai aplicând cât mai des posibil ceea ce înveți: noduri, acostări, volte.. (și ce mai vreți voi).. o să simți că începi să „miști” și nu o să te mai simți atât de depășit de situație. Am trăit asta pe propria mea piele.

Ideea este că „la scoală” afli că velierul este probabil una dintre cele mai sigure tipuri de ambarcațiuni care nu se poate răsturna decât extrem de greu și că atunci când ajungi la performanța de a-l răsturna, el se va întoarce singur la loc în cca. 10 secunde datorită derivorului său. Treaba asta o aprofundezi calumea la cursul intitulat „Construcția și vitalitatea navei” și.. după ce îți clarifici toate noțiunile de fizică, te vei liniști și vei înțelege de ce este extrem de greu să îți răstorni barca. A se citi: nu imposibil dar destul de greu.

La cursul de „Salvare pe mare„, Sorin Drugan ne-a învățat că barca nu se scufundă chiar atât de ușor pe cât ne imaginăm noi: ea poate pluti chiar și dacă a început să „ia apa” și se va scufunda doar dacă ai băgat-o în vreo stâncă provocându-i cu această ocazie o gaură destul de urată. La bord există echipamente special concepute pentru vitalitatea navei (ghiodelul, ispolul) care te ajută să scoți apa din barcă.

Culmea: dacă ai început să „iei apa la bord” nu uita faptul că barca este cel mai sigur loc de pe mare pentru om. De ce? Dacă nu i-ai provocat un crater, barca se va scufunda destul de lent. Așadar, manevra standard în astfel de situații presupune umflarea plutei de salvare și legarea acesteia de barca avariată. Numai atunci când barca s-a scufundat cu totul te urci în pluta de salvare și te dezlegi de barcă.

Două situații care pot fi cu adevarat periculoase sunt reprezentate de lovitura de fulger și de incendii: barca, fiind construită din fibră de sticlă, arde foarte ușor.. și mai ales, extrem de repede. Sunt două situații extreme și relativ rare dar trebuie să ții minte faptul că dacă nu ai reușit să stingi incendiul rapid nu ai de ales și trebuie sa abandonezi nava. Fibra de sticlă va arde complet în numai 15 minute. Maxim.

COLREG-ul trebuie să ți-l însușești destul de (foarte!) bine pentru că pe mare nu ești singur și trebuie să cunoști prioritățile și multe alte prevederi care au scopul de a te proteja atât pe tine cât și abarcațiunile intersectate.

La bordul unui velier modern se găsește o varietate de echipamente electronice care te ajuta pe parcursul expediției. Semnalul la telefon este și el mai mult decât satisfăcător și dacă ești atent și responsabil vei sti mereu se întâmplă în jurul tău și al barcii astfel încât este puțin probabil să se producă un dezastru.

În concluzie, daca ai grijă de barcă are și ea grijă de tine.. Este o veritabilă relație de codependență.