Prin „fractură” se înţelege întreruperea continuităţii unui os. Ce înseamnă asta? Adică, printr-un traumatism osul se rupe. Cum se poate întâmpla asta? Presupunând ca nu suferi de osteoporoză sau de orice altă afecțiune care distruge structura fiziologică osoasă și dacă ne rezumăm la incidentele și accidentele care pot avea loc pe o barcă.. înseamna că ai căzut pe puntea alunecoasă și ai aterizat într-o poziție nefirească.

Cum știi sigur că este vorba despre o fractură? Atunci când apare: durerea, deformarea regiunii, vânătaia, mobilitatea anormală și netransmiterea mișcarii, cu siguranță este vorba despre o fractură osoasă.

Ce nu trebuie să facă salvatorul: să nu mobilizeze sub nici o formă membrul afectat.

Primul ajutor se acordă la locul accidentului şi constă în imobilizarea membrului afectat cu ajutorul atelelor improvizate. Atelele improvizate trebuie să începlinească următoarele condiții: să fie ușoare, să fie rigide și să fie suficient de lungi încât să cuprindă articulația de dedesubtul precum și pe cea de deasupra focarului de fractură.

Dacă avem de-a face cu o fractură deschisă vom opri în primul rând hemoragia, apoi vom pansa rana și în cele din urmă vom imobiliza fractura.

Pentru diminuarea durerii se poate administra un calmant numai după ce ne-am convins că victima nu este alergică la substanța respectivă.

Nu uita! O imobilizare corectă a unei fracturi trebuie să cuprindă articulația de deasupra fracturii precum și cea de dedesubtul acesteia!

Hemoragia reprezintă extravazarea sângelui în afara unui vas (fie el venă sau arteră), prin distrugerea sa totală sau parţială. Dacă ne referim strict la navigație, cauzele hemoragiilor pot fi în principal traumatismele (contuziile, entorsele, fracturile, luxaţiile sau chiar leziunile musculare). Hemoragiile externe sunt cele în care sângele apare la suprafaţa corpului. Ele au avantajul că pot fi observate imediat, fapt care permite aplicarea unor măsuri imediate în vederea stopării lor. Hemoragiile interne (mai puțin probabil să se producă pe o barcă) sunt hemoragiile în care sângele se scurge într-o cavitate închisă precum cutia craniană, cavitatea toracică sau cavitatea abdominală, de exemplu. Sunt mai grave deoarece nu pot fi observate imediat și necesită asistență medicală specializată.

Măsurile de prim ajutor în hemoragiile externe:

  • Bolnavul se va întinde la orizontală, în decubit dorsal, cu capul situat mai jos decât trunchiul şi extremităţile pentru a favoriza circulaţia sangvină la nivel cerebral.
  • Se va stabili tipul hemoragiei (venoasă, arterială, capilară).
  • Se va efectua hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau compresie la distanţă, în funcţie de amploarea hemoragiei şi de localizarea ei.
  • Garoul poate fi improvizat dintr-un tub de cauciuc elastic sau din orice material flexibil, neelastic. Aplicarea garoului se face fixând în zona traiectului arterei un rulou de tifon sau de material textil, notând ÎNTOTDEAUNA pe un bilețel data şi ora la care a fost aplicat. În hemoragiile venoase, garoul se aplică DEDESUBTUL plăgii, nu deasupra acesteia. Nu uita! Garoul se menţine maxim 2 ore, slăbindu-l timp de 1-2 minute la fiecare 20 minute pentru a permite irigarea cu sânge a ţesuturilor.

Insolaţia este.. cum altfel..  o urgenţă medicală, ce poate apărea în cazul expunerii prelungite în timpul verii la razele soarelui. Iniţial apare epuizarea de căldură care se manifestă prin creşterea temperaturii corpului peste 37°C, cefalee, greaţă, vărsături, ameţeli, tahicardie, scăderea tensiunii arteriale, dureri şi crampe musculare, oboseală și slăbiciune.

Pentru răcorirea rapidă se pot folosi comprese reci sau pungi cu gheaţă aşezate pe abdomen sau în axile. Rehidratarea este foarte importantă pentru a înlocui fluidele şi mineralele pierdute deficitare. Ideea este că trebuie să consumăm  cca. 1,5 – 2 litri de lichide reci la fiecare 2 – 4 ore până când se ajunge la o diureza normală. În mod normal un astfel de pacient are nevoie de o perioadă de recuperare de 24 până 36 de ore.

Deshidratarea apare atunci când cantitatea de apă existentă în spațiile intracelulare, interstițiale (dintre celule) și intravasculare este mai mare decât cantitatea de apă ingerată. Factorii care duc la deshidratare sunt reprezentați de: lipsa de aport sau aportul insuficient de lichide, diareea, vărsaturile, transpirația și arsurile. Primul semn al deshidratarii este senzația intensă de sete. În încercarea de a-și păstra depozitele de apă, corpul va reacționa, generând următoarele simptome: urina concentrată (închisă la culoare), uscarea gurii și a ochilor, lipsa transpirației, apariția crampelor musculare, amețeli și stări de vomă, stare generală alterată.
Deashidratarea poate fi prevenită! Ea se instaleaza treptat, parcurgând mai multe stadii, astfel încât în stadiile incipiente exista remedii la care se poate apela pe barcă. Diareea și stările de vomă pot fi combătute cu ajutorul medicației specifice și a unei diete potrivite. Îmbrăcămintea adecvata joacă un rol foarte important la fel ca și evitarea consumului excesiv de băuturi pe bază de cofeina sau alcool.


Primul ajutor pe.. mare. (III)

  • Primul ajutor în caz de înec
  • Resuscitarea cardio-respiratorie

Primul ajutor pe.. mare. (IV)

  • Managementul traumatismului cranian
  • Starea de șoc