Marea Neagră.. o veritabilă perlă neagră .. deși nu cred că există vre-un termen care să poată defini frumusețea Mării Negre.

Despre Marea Neagră și despre „bucățica noastră” de mare am auzit frecvent că este plictisitoare și că în afară de sezonul de regatte nu prea ai ce face pentru că nu există insule de vizitat precum cele ale Greciei și Croației și nici de o coastă impresionantă precum cea a țărmului bulgăresc nu ne putem bucura.

Cu toate acestea.. În largul mării nu se mai aude zarvă de pe plajele supraaglomerate, zarvă care se traduce printr-un ghiveci de muzică proastă asezonat cu strigătele vânzătorilor ambulanți și a fumului gros de țigară.

Apa este curată în larg și dacă ai puțin noroc te poți bucură și de faună Mării Negre: delfinii și meduzele uriașe sunt probabil cele mai cunoscute exemple. În plus, dacă vremea este favorabilă, poți naviga și în extrasezon preț de câteva ore sau.. până intră frigu’-n oase.

Marea Neagră este schimbătoare mai ales pentru începători din cauza vânturilor care băț din toate direcțiile și din cauza vremii extrem de dificile.

Cu toate acestea, este marea noastră, este fascinantă și ne da satisfacția de a o putea cuceri temporar ori de câte ori ridicăm randă fie și câteva palme peste ghiu.

Exagerez.. sau poate că nu.. pentru că așa dificilă și plictisitoare cum este ea.. rămâne marea noastră. Cine știe să o iubească o vă aprecia întotdeauna cu bune, cu rele, cu sau fără valuri, cu stânci și alte obstacole, cu sau fără vânt (de preferat.. cu.. dar și ăla să fie potrivit), cu apusurile ei superbe cu aerul ei care îți căile respiratorii din primele secunde.

Este noastră, locul unde probabil cei dintre noi am făcut pentru cu navigația.. faptul „știm să ne dăm” cu barca..

Sau poate sunt eu prea visătoare.