Pentru că eram o entuziastă proaspăt-absolventă a școlii nautice SetSail și mândră posesoare a permisului de navigație și.. pentru că nu puteam stă departe prea mult de activitățile specifice pentru orice „barcagiu” înrăit.. ce m-am gândit eu.. să văd ce înseamnă yachtingul.. la nivel competițional.

Nu aparțineam încă de nici un echipaj la acea vreme așa că am fost repartizată într-un echipaj incomplet.. și am nimerit pe Santa Monica, un Oceanis 38 care se întâmplă să fie și modelul meu de barcă preferat în acest moment.

Regatta la care m-am înscris a fost chiar prima etapă a Campionatului Național de Yachting găzduită de Marina Eforie. Și dacă atmosferă în marină era veselă și relaxată.. a două zi, în prima zi de competiție (cursă offshore: Eforie – Costinești) .. lucrurile au stat altfel.. cel puțin pentru mine.

Citisem (și învățasem!) cele mai importante aspecte prezentate în „manualul” Racing Rules of Sailing cu o săptămâna înainte deci regulile le știam și aveam o idee despre cum vor decurge lucrurile.. Vă spun însă că nici o carte, nici un clip de pe Youtube și nici o poveste nu te poate pregăti suficient de bine pentru ceea ce te așteaptă pe o barcă angajată într-o cursă.

Primul moment tensionat: pregătirea de start. Este un adevărat „haos organizat” pentru începători.. dacă mai e și comun startul (asta înseamnă racere și cruisere la grămadă).. este rețetă perfectă pentru a bulversă orice „boboc”.
Se urlă, se strigă, bărcile „aleargă” milimetric una pe lângă cealaltă, echipajul încearcă să se coordoneze pentru a nu greși startul.. se număra minuțele, ne mai pregătim de câte o volta.. și începe cursă.
Racerele se depărtează rapid și prin zonă rămân cruisere care lucrează la strategii incearcand să scoată un timp cât mai bun.
Și încet-încet se depărtează și ele: unele abordează baliza mai pe la larg.. altele merg mai aproape de mal..
Și apoi începe o mini-cursă în interiorul cursei: fiecare membru echipajului are un rol bine stabilit trebuie se coordoneze cu ceilalți coechipieri și să execute manevra cât mai corect și mai rapid posibil. Orice într-un moment nefavorabil înseamnă timp pierdut -implicit- un timp prost la finish.

Sunt momente relaxate, momente tensionate dar așa se întâmplă când te afli într-o competiție. Mai sunt si clipe când speri sa prinzi o rafală și altele când barca îți dă satisfacție mergând rapid fiind frumos bandata.

Și dacă prima zi a fost grea, a doua zi a fost și mai și: erau programate cursele inshore.

Ce înseamnă asta? Mai multe starturi, mai mult stres și un efort uriaș din partea întregului echipaj pentru a dubla balizele într-un timp scurt.

Uite baliza! Nu e baliza! Avem vânt! .. Nu avem vânt! ..

Pe stație mai auzi din când când ce se mai întâmplă.. cine protestează, cine abandonează, cine trecut de finish.. in rest.. tu, echipajul, barca și marea.. și competiția continuă..

Dacă în prima zi de competiție m-am simțit puțin descurajată, ei bine, la finalul celei de- a doua zi mi-am dat îmi place toată treaba asta. Chiar foarte mult. Atât de mult încât acum aștept cu entuziasm startul sezonului de regatte din luna mai ca mândră membra a echipajului de pe Santa Clara.. și da, este un Oceanis 38.